Prea multe dimineti

M-am pierdut o clipa in visurile mele

Rupta complet de realitate

Eram pe punctul de-a ma rataci-ntre ele

Dar dimineata constiintei le-a spulberat

Si sufletu-mi pustiu a zis usor: Ce pacat…

Atrasa apoi de visurile altora ,

M-am pierdut pentru o clipa in visarea ta

Si inca este noapte…

Tu inca mai visezi…

Visam mereu la ingeri

La inorogi si stele

Dar nu gandeam vreodata

Ca un inger poate sa viseze-o fata

Si inc-astept sa ne trezesti

Prea multe dimineti…

mi-e teama sa cred in povesti

Tess D’uberville

” Desfasurarea prost oranduita a planului bine oranduit al vietii face ca rareori cel chemat sa vina si rar se intampal ca omul ce ti-e sortit sa-l iubesti sa apara la ceasul potrivit iubirii. De putine ori natura spune bietelor ei fapturi: “Priviti!” atunci cand privind poti ajunge la fericire; strigatului disperat al fapturii care intreaba: “Unde?”, ea ii raspunde “Aici!” doar atunci cand aceasta ajunge sa fie satula de jocul de-a v-ati-ascunselea. ” Thomas Hardy

@@@

Arta nu inseamna forma, arta nu inseamna frumos. Arta inseamna suflet

@

Cand iti pui intrebari, te rupi putin cate putin, sau devi mai profund? Oare depinde de gasirea raspunsului?

uman

Daca Phoenix s-a nascut din cenusa, si daca lumea a fost creata din nimic… inseamna ca tot ce e sacru se naste din putin. Spiritul a fost mereu invers proportional cu trupul.. pe cat de bogat spiritul, pe-atat de sarac trupul. Dar e necesara existenta minimului. Ceva,oricat de putin, el tot exista, si-atunci cand spui ca n-ai nimic, ai speranta,credinta. Si-atunci cand n-ai cale de scapare,mereu e una. Si daca o poti gasi, vei vedea ca de fapt mai sunt atatea..dar una e credinta.. acest minim care ne aduce totul, ne poate aduce schimbarea.. Dar ce folos sa stim toate astea, daca o neglijam?

” Lumea nu e a celui care o strabate cu piciorul, ci a celui care o strabate (cuprinde) cu gandul ” N.Iorga

” Nici o boala incurabila nu te omoara…e respingerea oamenilor cea care o face ” SIDA

Forma si continut

Farmecul unui lucru sau al unei fiinte, nu se gaseste in forma sa, ci in continut. Iar daca acesta e unul cel putin de calitate, si cel mult de nepretuit – ca medie aspectul va fi unul prea frumos sa treaca neobservat. Continutul se rasfrange in forma…prelucrati-va continutul, nu forma

Toamna incertitudinilor mele

Afara bate vantul si parca m-ar chema

E totul prea pustiu, asa e toamna…

Ceva dinauntrul meu iubeste noaptea asta

Aduce cumva cu noroiul gandurilor mele,

Cu amintirile astea ce baltesc in ele

Dar stiu ca astept altceva

Ce vad prea bine: e al meu si-a mea

Si-acum inmugureste

Vechea radacina se topeste

Si-un vlastar nou se-noieste

Asteptarea asta…dulce durere

pentru ce va veni

Sper numai ca va supravietui

Furtunilor ce-l vor uscat

Pasarilor ce-l vor mancat.

Mi-e-atat de somn…Cum as putea sa dorm?

Mi-e-atat de sete…Ce-as putea sa beau?

E tristetea asta…Ce fericita sunt!

Nu ma-ntreba ce am! Nu am nimic…

nimic mai mult decat totul…

Frunze

Ma dor frunzele copacilor cand cad moarte la pamant si intra in el mai vii decat au fost vreodata.

Ma doare sacrificiul lor pt viata altora.

Si nu sufar decat pt frunzele de acum…

De-a lungul acestui sir de ani ai mei.

Ciclul vietii imi depaseste capacitatea de resemnare

De-as putea sa-l desfac…

Vreau uneori sa traiesc putin, dar atat de mult

Si resemnarea asta care vrea sa intre… as arunca-o vantului,

Lupta mea ar fi apriga, nervoasa, aprinsa

As invinge tocmai pentru c-am luptat.

As fi frunza care s-a smucit de la locul ei

Cata tarie de caracter la o frunza !

S-a rupt de pe rama ei, sa poata zbura cu cocorii

A trait cu-adevarat doar atunci cand, purtata de vand, ridicata spre vazduh…

Credea ca zboara…