M-am pierdut o clipa in visurile mele
Rupta complet de realitate
Eram pe punctul de-a ma rataci-ntre ele
Dar dimineata constiintei le-a spulberat
Si sufletu-mi pustiu a zis usor: Ce pacat…
Atrasa apoi de visurile altora ,
M-am pierdut pentru o clipa in visarea ta
Si inca este noapte…
Tu inca mai visezi…
Visam mereu la ingeri
La inorogi si stele
Dar nu gandeam vreodata
Ca un inger poate sa viseze-o fata
Si inc-astept sa ne trezesti
Prea multe dimineti…
mi-e teama sa cred in povesti
” Desfasurarea prost oranduita a planului bine oranduit al vietii face ca rareori cel chemat sa vina si rar se intampal ca omul ce ti-e sortit sa-l iubesti sa apara la ceasul potrivit iubirii. De putine ori natura spune bietelor ei fapturi: “Priviti!” atunci cand privind poti ajunge la fericire; strigatului disperat al fapturii care intreaba: “Unde?”, ea ii raspunde “Aici!” doar atunci cand aceasta ajunge sa fie satula de jocul de-a v-ati-ascunselea. ” Thomas Hardy
Cand iti pui intrebari, te rupi putin cate putin, sau devi mai profund? Oare depinde de gasirea raspunsului?
Daca Phoenix s-a nascut din cenusa, si daca lumea a fost creata din nimic… inseamna ca tot ce e sacru se naste din putin. Spiritul a fost mereu invers proportional cu trupul.. pe cat de bogat spiritul, pe-atat de sarac trupul. Dar e necesara existenta minimului. Ceva,oricat de putin, el tot exista, si-atunci cand spui ca n-ai nimic, ai speranta,credinta. Si-atunci cand n-ai cale de scapare,mereu e una. Si daca o poti gasi, vei vedea ca de fapt mai sunt atatea..dar una e credinta.. acest minim care ne aduce totul, ne poate aduce schimbarea.. Dar ce folos sa stim toate astea, daca o neglijam?
Din doua cuvinte spuse-n rutina
M-am facut mincinoasa, cretina
Dar, tu, m-ai invatat sa mint
Si deci cu tine nu-s mai buna
Atunci nu-i iubire ceea ce simt
Desi-i dulce ca o lumina…
As vrea sa nu-ti fi spus
Sa fi mereu, sa nu fi dus
Dar usor durerea-i uitare
Uitarea-i apasare-n tacere
Lacrimi uscate pierdute-n cuvinte
Spuse-n rutina, ce candva erau sfinte
Vino! Sa-ti spun ce mai visez
Ce gand rau incerc sa il tradez
Apropie-te, el va disparea, mereu
Din gandul tau, intr- al meu.
Nu credeam s-ajung sa recunosc
Ca nu-s in stare sa iubesc
Vreau sa fiu matura
Si-i ranesc pe altii
Pentru care dragostea nu-i patura
Din ale toamnei nopti.
Totul am platit cu varf si indesat
Pentru atunci cand nu am aratat
Si am ascuns ca mi-a pasat.
Pedeapsa mea?
Zaresc de-aici, ingerul meu
Sta trist si vegheaza mereu
Pe-altcineva …
 | eugenia.vasilescu on SASE PUI SI-O BIATA MAMA |
 | alina on IMNUL VIETII |
 | PAUN ELENA on IMNUL VIETII |
 | Petrik P on ruga |
 | ixpaint on ruga |
