Se frange in zbor si cade mereu
Fericirea locuieste in soare
Dar se-nalta oricat ar fi de greu
Chiar de aripa-i ranita si doare.
N-a ajuns nicicand prea departe
Dar s-a ars de-atat de multe ori
Sa mai caute?In care parte?
Fericirea e, dupa, ce mori?
S-a frant in zbor si-a cazut uneori
Pana ce zborul va fi curat iar
Ca Phoenix din cenusa, si ea din noroi
Se va-nalta si cantecu-i va fi clar.
Nu mai crede orbeste-n surate
Isi cauta fericirea unde ea locuieste
Ca-n soare cantecele-s curate
Dar soarele prea tare-o-ncalzeste
Fericirea nu-i pt ea… si-l paraseste .
Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..
“Copile nu fi prost, orasul e departe !”
Asa-mi spunea razand cel ce vindea de toate.
“Tu nu ma pacalesti, am sa ajung acolo,
M-asteapta strada mea si Calul din Marlboro.”
…
De-atunci si pan-acum spre oras eu ratacesc,
E fum si este scrum si simt ca… innebunesc!
And everybody knows my feeling of a lonely day!