SASE PUI SI-O BIATA MAMA

Intr-un timp o randunica

Avea-n cuibu-i sase pui.

Si privea la ei sarmana

Ca la chipul soarelui

De cu zori pleca sageata

Cautand pe deal si vai

Hrana pt puii sai

Si-n iubire-ai nu odata

S-a culcat ea nemancata.

Dar atat de fericita

Ca nu s-a-ntamplat nicicand

Dintre pui s-adoarma vreunul

Ars de ste sau flamand.

Nici n-a fost mai mandra mama

Decat ea-ntre randunici

Cum vazu-ntr-o zi cum puii

Se facusera voinici.

Ea n-a mai avut odihna

Ni ci cat ai clipii sub soare.

Pana cand pe fiecare,

Nu la invatat sa zboare.

Dar cand toti aveau sa plece

Incotro aveau sub slava

Randunica istovia

A cazut in cuib bolnava.

Si cu ochii plini de lacrimi

Tinta-n ochii fiecui

Zise celor sase pui:

“Dragii mamei eu de-aseara

Simt in inima un cui

Aripile rau am dor

Si nici vorba sa mai zbor

Astazi fiinda sunt bolnava

Dragii ammei se cuvine

Mari cum v-a facut maicuta

Sa-ngrijiti si voi de mine!”

Si ca nici-unul din pui

Sa nu creada ca mi-e rob

Fiecare sa-mi aduceti

Zilnic numai cate-un bob.

Cu-ale voastre sase boabe

Milostivul ma va tine

Pana cand voi-va cerul

Sa ma faca iarasi bine.

Ascultand cuvantul ammei

Au plecat cei sase pui

Si-au adus in sase zile

Fiecare bobul lui.

Mai departe insa puii

Beti de-al cerului inalt

Fiecare-avand nadejdea 

Ca-i aduce celalalt.

N-a mai dus, nici unul bobul 

Si uitata mucenica

A murit atunci de foame

Cea mai sfanta randunica.

De-atunci a ramas povestea 

Trista, ne-luata-n seama 

Ca o mama iti hraneste

Sase, opt sau zece pui

Insa zece pui adesea,

Nu pot, toti hranii, o mama.

Vasile Militaru