Cand luna se lasa pe spate si viseaza
asteptarea e grea si dureaza
Cand soarele iti striga “TREZIREA!”
iti stergi de la ochi nedumerirea
Nu trece mult si-ti amintesti
ca iar uiti sa nu iubesti
Oftezi si te arunci pe pat
visatul nu s-a incheiat
Nu-nchizi ochii nici o clipa
dar ai spor ca o furnica
Si le vezi pe toate mari
ca privind prin ochelari
Si-s aici si-s langa tine
nu sti de-i rau sau de ii bine
Dar iti place cum iti vine
plutesti in vise si suspine
Fara vre-un rost tu le traiesti asa cum sunt
si crezi in lucrurile fara rost de pe pamant.
