Sa zbori, copila! sa zbori…

Sa zbori, copila !   Sa zbori ! …

Sa sacrifici tot ce te opreste din a zbura !

Si sa nu-i asculti !  Surda fi !

Inchide ochii…

ori de cate ori vor incerca sa-ti arate..

cum ar trebui sa fie viata ta.

Ascunde-te-ntr-un colt.

Doar asa ai sa poti,

sa te inalti,

libera…

peste toti…

Viseaza copila… viseaza…

Ascunde-ti fata in palme si plangi…

Razbunarea- cat ar fi de dulce,

Nu te elibereaza cum o face lacrima…

Inchide ochii si plangi linistita,

Doar atunci esti cu-adevarat Mare

Cand te faci cat poti de mica.

Publicat în: on ianuarie 8, 2009 at 11:04 pm Scrieti un comentariu

Trei Lanturi

I


(Nr 1 . El imi e Suflet, Tu mi-esti Lut)


Lacrimi, zambete, ce mai conteaza cate-au fost?

Ma ierti, te iert si  restul n-are rost.

Am urcat si coborat, singuri si impreuna,

Tu ma purtai mereu spre luna..

Imi placea sa-mi spui Buna Dimineata.

Nu-ti placea sa-ti spun Noapte Buna.

Dar mi-a fost teama de inaltul cerului

Si te-am adus pe urma drumului,

Imi spuneai: “In cer nu sunt rascruci”

Si ma gandeam: “N-ai sti pe unde s-o apuci?”

N-am inteles ce nici tu nu stiai pe-atunci.

Am alergat o vreme-n munti

Si-o alta-n lunci,

Vedeam in noi atatea nunti..

Dar a venit o zi ce si-azi ma bantuie

Cand impreuna am ajuns la o raspantie..

Momentul cand am inteles

c-aveam de-ales.

Tu ai ales impreuna

Pe mine indoiala m-a facut nebuna.

Am pornit-o singura

Si te-am trimis spre luna.

Venita din trecut, alergam dup-o fantoma

Cand am atins-o, a luat alta forma.

Si-abia atuncia am stiut:

“Putin suflet si mult lut..

Unde-i cel pe care l-am pierdut?”

Fantoma insa imi spunea:

“Sa-l poti iubi…ai tu nemurirea..?

Ramai, trai-v-om in trecut..”

“Nu pot”, am zis..

“El imi e suflet, tu mi-esti lut.

Am sa plec sa caut vesnicia

Mi-l va da pe el si fericirea.”


II


(Si noi stralucim…cand ne iubim)


Tu te-ndreptai de mult spre stele..

N-ai inteles si le-ntrebai pe ele:

“Dac-a ales asa, cine imi e jumatate?”

Ele-ti spuneau:

“Aseaza-te-ntre noi, si-alege-ne pe toate!

Ea nu va fi ca noi, se teme de eternitate.

De asta intr-o buna zi,

Lutul din ea se va usca..sufletul ii va muri”

(in viata reala el a zis “suna bine…mda..

ea-i pt restul vietii..pardon..pt tot restul vietii

dar altele trebuie alese pt zorii diminetii

pt inceputul si miezul vietii

sa mai astept aici cu voi pana s-o-aleg

de ce sa ma grabesc nu inteleg”..

dar in povestea mea…)

Dar tu le-ai zis ca lasi stelele si nemurirea toata

Sa fi iubit si s-o iubesti pe-aceasta fata..

Stelele strigau revoltate: ” Dar noi stralucim! “

Tu ai plecat, lasandu-le mirate: ” Si noi..cand ne iubim “

Si te-ai intors pe unde-ati fost,

Stelele-ti strigau ca esti un prost

Sperai sa nu fii.. fara rost.

Te-ai asezat la o rascruce:

” Dau nemurirea celui ce pe ea mi-aduce”

Si ai tot asteptat..

A trecut o zi, si s-a-nnoptat..

Se-auzeau incet din departare

Tropote de caprioare..

Te-ai ascuns intr-un tufis.

S-au oprit cand te-au simtit.

” Iesi afara”, te-au poftit

Si-ai iesit sa le vorbesti..

” – Spune-ne, de ce pandesti?

Cine esti si ce doresti?

Te-ai pierdut? Vrei ajutor?

Ce vrei fecior?

-Caut o fata..draga mie..

-Ce fata? In lume sunt o mie..

Lasa-ne sa-i povestim

De tine, fetei cu, care noi ne sfatuim. “

Si-au plecat,

Si a fost zi, si s-a-nnoptat.

Ai ramas si-ai asteptat.

Se-aude-ncet din departare

Falfait de aripioare..

” -Fata iti trimite vorba:

Pune-ti nemurirea-n tolba

Odata ce-i nemuritor,

Sa te-ajute e usor. “

Ti-ai scos sufletul din teaca,

Lor ti l-ai dat, si le-ai vazut cum pleaca..


III


( Nr 2 . Nemurirea e iubirea  )


(nu-i un cliseu..gol.. e-o sintagma careia i-am dat alt inteles

sau pe care eu de abia acum o inteleg)

Imi amintesc si-acum ziua in care

Mi-am puc in cap, cand mor, sa fiu nemuritoare.

Imi amintesc ca te-am visat:

Slabit si trist, de vise scuturat..

Nu intelegeam de ce te doare

Gandul ca as fi nemuritoare

Pornita sa gasesc o stea care se stinge,

S-o las sa moara..nu-nainte de a o atinge!

Sa-i fur nemurirea ce-ar zbura-n vazduh

Si-a lasa steluta fara viata, fara duh.

Asa ca m-am intins, sa pandesc cerul, din iarba

Sa vad prima steluta ce urma sa cada..

Cand am auzit o caprioara

Prinsa-n cursa, cum plangea ca o sa moara.

Am fugit sa o eliberez..

Fericita c-a scapat, mi-a zis ca orice om are un vis,

Eu ce visez?

Si-am privit spre cer si-am vazut caderea sa

Cum era sa stiu ca e chiar caderea ta?

O stea se prabusea..

I-am aratat-o si am zis ” Vreau nemurirea “

M-a privit intelegand.

A plecat, si m-a lasat sperand..

A venit apoi ca sa imi spuna ca a fost o noapte buna

Si a gasit steluta mea..

Dar nu mi-a zis cine era

A treia oara cand ne-am intalnit,

Mi-a dat ce am dorit,

S-a apropiat si mi-a soptit:

” Vrei sa vezi steaua ce-a murit? “

Si m-a dus langa izvorul

Caruia imi plansem dorul

Vedeam visand pe malul lui

(Pe subiectul dorului:) )

Un om inecat in apa gandului

Lutul imi spunea ca il cunosc,

Sufletul ca il iubesc..

Am privit speriata in ochii caprioarei:

“Fiecare stea isi alege calea ei”

Apoi s-a preschimbat si pe cer s-a inaltat

Cu stelele noi ne-am jucat..


IV


(oglinda)


Te priveam strivita:  ” Ce-am facut?

Atat sunt de iubita?  “

De tine m-am apropiat: ” Nu te-am uitat.. “

Din apa ochii nu i-ai ridicat:

” Pe cine iubesti? ” , m-ai strapuns..

” Il privesti ” ,am raspuns..

” Ma uit la cer, ma uit la stele

Tu esti in toate visurile mele..

-Si sunt aici..de ce nu te ridici?

-Nu sti ce ai facut..avem un timp atat de scurt..

-Ce vrei sa spui? Pana cand?

-Pana vei primi nemurirea-n gand.

-Dar acum amandoi suntem nemuritori..

Vor fi atatea apusuri, vor fi atatia zori..”

Si te-ai gandit ca sa-nteleg eu nu pot inca,

” N-avem timp sa mai urcam un munte impreuna,

poate doar o lunca.. “

Dar am incercat, trist cum erai

Si mirata ca nu-ntelegeai,

Sa fim cum eram odata

Si te-am privit cat pt viata toata

Si credeam c-asa va fi,

In fiecare zi.


V


(jumatati nu sferturi)


Dar au venit zorii..

tradatorii !

Si-ncepusem sa-nteleg tot mai mult

Pana intelesesem tot:

Eu eram vie, tu erai mort.

Si ma-ntrebam de nu cumva

Sa-ti fiu jumate, nu-i menirea mea.

Si ma gandeam ca pe pamant,

Nu pot sa fiu, tot ceea ce sunt.

Mi-ai zis ca nu mai pot sa urc,

Am zis ca trebuie sa-ncerc..

Si pt a doua oara am plecat..

Cand pentru vesnicie te-am lasat..

A doua oara, iar, am esuat.

Ca fara tine nu eram intreaga..

Nimic din ce faceam, nu parea sa mearga,

Nimeni sa te inlocuiasca n-a putut,

Dar nemurirea sa imi vand,asta..n-am vrut.

Pe aripi de vant iti trimiteam soapte

Mi-ai zis ca pt tine toate-s moarte.

Si ca acum, nu se mai poate.

Doar daca ai simti iar, nemurirea,

Am putea lupta sa ne salvam iubirea.

Doar luptand sa ne apropiem de acelasi tel

Ne putem fi jumatati, nu sferturi, pt un intreg.

Ca un triunghi ale carui laturi, spre un varf comun se-ndreapta

Pas cu pas, varful le-aduce la-olalta.

Sa-ncepi sa crezi: Iubirea-i nemuritoare,

Vom fi mai mult decat doua vietuitoare.


VI


(Nr 3 . Ce folos are omul sa castige lumea toata, daca sufletul si-l pierde)


(text biblic, caruia i-am pastrat intelesul, dar i-am schimbat perspectiva)

Azi nu mai cred ca am gresit sa ma indepartez

Stiu ce-am gresit, si-s pregatita sa incep iarasi sa visez

Dac-ar mai fi un lant in care iubirea asta s-o incatusez

Si-apoi singura sa lupt sa o eliberez..

Ar fi sa renunt la tine pt lumea toata

Astazi simt ca asta e-a-mea soarta..

Sa-i ajut pe cativa din cei ce sunt,

Abandonati, flamanzi si goi, de pe pamant

Am sa-i adopt. Am sa le dau hrana si vesmant.

Si-am sa le sadesc nemurirea-n gand.

Cand am sa reusesc sa o impart pe toata,

Am sa ma intorc la a inimii tale poarta,

Vei fi batran, voi fi batrana,

Dar o sa ma iei de mana

Si o sa ma duci spre luna.

Publicat în: on ianuarie 4, 2009 at 10:39 pm Scrieti un comentariu

Ultimul cuvant

S-au sfarsit toate cuvintele de pe pamant..

Am desacralizat tot ce era sfant.

Care-a fost ultimul cuvant..?

Cine din noi doi l-a rostit?

De ce l-am irosit..?

Te-am intuit candva..

c-ai sa fi moartea mea

D-nule Perfect, Prea-bun-ca-sa fi-real

Am zis: “Priviti materializarea unui ideal!”

Si o secunda.. numai una, doar atat

M-am gandit ca poate nu esti chiar un sfant.

Cine-a zis primul cuvant?

Eu.

si-acum tac…”binecuvantand”

“Sinceritatea” ; “Increderea” ;

“prietenia” ; “iubirea”,

cuvinte atat de  mari iroseam

Vroiam ceva deosebit

multumescu-ti tie..am gasit

“apa de izvor”- mi-amintesc ca te-am numit

Alte mari cuvinte..aruncate-n asfintit

Nu credeam s-existe undeva in “univers”

ceva mai bun,curat,onest

Erai D-nul  “spune-mi tot”

Ati mai vazut voi fiu, dispus s-asculte?

Eram fascinata–acum ma  ling pe bot

Fiul asta a-nceput sa uite..

de-ar putea sa mai si ierte.

dar el mi le dospeste, si le mediteaza

cam cum fac eu acum..dar oare mai viseaza?

Si cum ziceam..o secunda

atat m-am indoit

“rasul ma infunda”

secunda doi m-a inoit

cum sa minta?el s-ascunda?

azi as rade..

cuvinte nu mai am

mi-s toate ude..

uscate-apoi, dar  sifonate

le folosesc cu grija, si nu le mai stiu pe toate

alteori le urlu, pe toate-odata

le rascolesc..cine-a zis ultima vorba?

Vreau s-o iau de la-nceput

nu stiu daca as schimba ceva…

Dar daca nu stiu ultimul cuvant,

cum stiu continuarea?

Poate am tacut de-odata pt un moment,

Cand ni s-au sfarsit cuvintele, si-a fost suficient

Sa uit tot ce s-a rostit,

Si sa raman cu ce-am simtit

Stiu ce-am dat si caaat am luat

Iti amintesti cata atentie imi daruiai?

Indiferent de cata ofeream..de asta ma uimeai

Si-ai zis odata ca daca eu n-as mai simti

cand tu pe toata m-ai dori

ai incerca sa ma recuceresti

si-ncerc sa fiu cum tu ai zis ca esti

Dar uneori ..cate un gand:

de ce mai lupt?!de ce nu uit?

Iar azi nu mai stiu nici atat macar

ultimul cuvant..l-am aruncat in vant?

l-am oferit in dar?

Publicat în: on at 8:44 pm Scrieti un comentariu