S-au sfarsit toate cuvintele de pe pamant..
Am desacralizat tot ce era sfant.
Care-a fost ultimul cuvant..?
Cine din noi doi l-a rostit?
De ce l-am irosit..?
Te-am intuit candva..
c-ai sa fi moartea mea
D-nule Perfect, Prea-bun-ca-sa fi-real
Am zis: “Priviti materializarea unui ideal!”
Si o secunda.. numai una, doar atat
M-am gandit ca poate nu esti chiar un sfant.
Cine-a zis primul cuvant?
Eu.
si-acum tac…”binecuvantand”
“Sinceritatea” ; “Increderea” ;
“prietenia” ; “iubirea”,
cuvinte atat de mari iroseam
Vroiam ceva deosebit
multumescu-ti tie..am gasit
“apa de izvor”- mi-amintesc ca te-am numit
Alte mari cuvinte..aruncate-n asfintit
Nu credeam s-existe undeva in “univers”
ceva mai bun,curat,onest
Erai D-nul “spune-mi tot”
Ati mai vazut voi fiu, dispus s-asculte?
Eram fascinata–acum ma ling pe bot
Fiul asta a-nceput sa uite..
de-ar putea sa mai si ierte.
dar el mi le dospeste, si le mediteaza
cam cum fac eu acum..dar oare mai viseaza?
Si cum ziceam..o secunda
atat m-am indoit
“rasul ma infunda”
secunda doi m-a inoit
cum sa minta?el s-ascunda?
azi as rade..
cuvinte nu mai am
mi-s toate ude..
uscate-apoi, dar sifonate
le folosesc cu grija, si nu le mai stiu pe toate
alteori le urlu, pe toate-odata
le rascolesc..cine-a zis ultima vorba?
Vreau s-o iau de la-nceput
nu stiu daca as schimba ceva…
Dar daca nu stiu ultimul cuvant,
cum stiu continuarea?
Poate am tacut de-odata pt un moment,
Cand ni s-au sfarsit cuvintele, si-a fost suficient
Sa uit tot ce s-a rostit,
Si sa raman cu ce-am simtit
Stiu ce-am dat si caaat am luat
Iti amintesti cata atentie imi daruiai?
Indiferent de cata ofeream..de asta ma uimeai
Si-ai zis odata ca daca eu n-as mai simti
cand tu pe toata m-ai dori
ai incerca sa ma recuceresti
si-ncerc sa fiu cum tu ai zis ca esti
Dar uneori ..cate un gand:
de ce mai lupt?!de ce nu uit?
Iar azi nu mai stiu nici atat macar
ultimul cuvant..l-am aruncat in vant?
l-am oferit in dar?
