Cand totul pare ca o sa-nceapa

Cand totul pare ca o sa-nceapa..cand soarele isi arata razele, dar pe el inca nu-l vezi, cand esti insetat si ai gura plina cu apa dar inca n-o inghiti, cand esti nerabdator sa vezi filmul ala pe care ai asteptat atat sa apara, dar inca nu apesi play, cand stai cu sufletul la gura sa vezi cum incepe povestea ta de dragoste dar celalalt protagonist vrea sa mai astepte putin..cine-ar fi zis?! pana si durata asta de timp intre momentul cand mai mult de-atat n-ai putea spera ceva si momentul cand acel ceva iti imbata sufletul..pana si asta modeleaza caracterul tau..perioada asta in care totul pare ca o sa inceapa te va face fie vrednic de a primi ceea ce astepti, fie dezamagit ca a durat atat..ca nu ai invatat sa astepti..ca inca nu ai aflat :cele mai frumoase lucruri in viata se obtin greu.

Ar fi bine sa sti INAINTE de a invata cat de greu se obtin lucrurile astea, cat de usor se pierd.

Cand totul pare ca o sa-nceapa

dintr-o clipa intr-alta

Dar tu alergi prin clipe, cu mine  incercand sa tin pasul cu tine

Cand mi-esti atat de drag ca ti-as arata-o in atatea feluri

Dar nimic nu devine realitate..

si sfarsesc prin a ma aseza in alta ipostaza ciudata

Cand totul pare sa-nceapa

Dar am invatat ca poate dura atat..pana s-o faca

Sper sa fi-nvatat s-astept, sa cred, sa nu ma pierd

Cine stie, s-ar putea ca asteptarea asta

sa fie la fel de buna ca povestea..

asa ca am sa ma bucur de forma asta a ta

destul de clara ca sa stiu ca langa mine este cineva

dar prea incetosata ca sa stiu ce vrea:))

Ultimul cuvant

S-au sfarsit toate cuvintele de pe pamant..

Am desacralizat tot ce era sfant.

Care-a fost ultimul cuvant..?

Cine din noi doi l-a rostit?

De ce l-am irosit..?

Te-am intuit candva..

c-ai sa fi moartea mea

D-nule Perfect, Prea-bun-ca-sa fi-real

Am zis: “Priviti materializarea unui ideal!”

Si o secunda.. numai una, doar atat

M-am gandit ca poate nu esti chiar un sfant.

Cine-a zis primul cuvant?

Eu.

si-acum tac…”binecuvantand”

“Sinceritatea” ; “Increderea” ;

“prietenia” ; “iubirea”,

cuvinte atat de  mari iroseam

Vroiam ceva deosebit

multumescu-ti tie..am gasit

“apa de izvor”- mi-amintesc ca te-am numit

Alte mari cuvinte..aruncate-n asfintit

Nu credeam s-existe undeva in “univers”

ceva mai bun,curat,onest

Erai D-nul  “spune-mi tot”

Ati mai vazut voi fiu, dispus s-asculte?

Eram fascinata–acum ma  ling pe bot

Fiul asta a-nceput sa uite..

de-ar putea sa mai si ierte.

dar el mi le dospeste, si le mediteaza

cam cum fac eu acum..dar oare mai viseaza?

Si cum ziceam..o secunda

atat m-am indoit

“rasul ma infunda”

secunda doi m-a inoit

cum sa minta?el s-ascunda?

azi as rade..

cuvinte nu mai am

mi-s toate ude..

uscate-apoi, dar  sifonate

le folosesc cu grija, si nu le mai stiu pe toate

alteori le urlu, pe toate-odata

le rascolesc..cine-a zis ultima vorba?

Vreau s-o iau de la-nceput

nu stiu daca as schimba ceva…

Dar daca nu stiu ultimul cuvant,

cum stiu continuarea?

Poate am tacut de-odata pt un moment,

Cand ni s-au sfarsit cuvintele, si-a fost suficient

Sa uit tot ce s-a rostit,

Si sa raman cu ce-am simtit

Stiu ce-am dat si caaat am luat

Iti amintesti cata atentie imi daruiai?

Indiferent de cata ofeream..de asta ma uimeai

Si-ai zis odata ca daca eu n-as mai simti

cand tu pe toata m-ai dori

ai incerca sa ma recuceresti

si-ncerc sa fiu cum tu ai zis ca esti

Dar uneori ..cate un gand:

de ce mai lupt?!de ce nu uit?

Iar azi nu mai stiu nici atat macar

ultimul cuvant..l-am aruncat in vant?

l-am oferit in dar?

prima mea ultima oara

m-am indragostit iar intr-o seara

pt a nu stiu-cat-a oara

suflet frumos si treaz ce lupta ca un viteaz

cu temerile mele si alte ganduri rele

mi-e-asa teama sa-i deschid..

sa sar, sa nu ma prinda si sa cad in vid

m-am indragostit intr-o seara pentru prima oara

e primul baiat pe care-l vad, el e prima data

are lumea mea in ochii lui, e sensul versului

m-am indragostit de el aseara

iar..pt prima oara

nu vreau nimic mai mult de atat

nici n-o sa vreau vreodata

e prima mea ultima oara

ma voi indragosti din nou..diseara

soapte

se stinge focul meu pe drumul tau

mi-au aruncat cenusa-n ochi

si nu vad sa te urmez

mi-asterne iar bete uscate

mi-e-asa sete sa le ard pe toate

arata-mi cum sa ies din fum

ia-mi cenusa de pe pleoape

si stinge-mi strigatul in soapte

REGRETE

Hohote de ras ce se sparg in urechi ca baloanele colorate de sapun
Joaca de copil netulburata de nimic…asta si privirea unui batran om bun
ce regreta tot ce azi pare un fum
Toate-s departe-acum.
Eu nu. Dar cerul stie ce spun.
Ma aflu undeva la jumatatea acestui drum
Palme pe talpi inghetate de dor, topite de-acum…sub caldura celui mai palpabil fum
Tampla de copil odihnita pe picior de mama.Copilul la ureche isi tine o palma
asa,piciorul mamei n-aude tot ce viitorul vis ii va spune
O mana cu pielea crapata de griji, fruntea i-o dezmiarda
fruntea ne-ncruntata
Din degete iese iubirea ce intra prin firele de par, adanc…adanc…
va fi un vis bun.
Eu nu. Dar cerul stie ce spun.
N-am sarutat-o cu drag pe mama, de ramas-bun

CERCURI

“Oamenii vin si pleaca. Poate asa e bine”
Fiecare din ei duce o bucatica din tine
Oamenii vin si pleaca
Cercuri se maresc, cercuri se micesc
Cercuri se propaga
Lumea e unda ce poarta cu ea
Vibratia pentru care a pus o bataie si inima ta
Oamenii vin
Cu tot cu visele lor
De asta nu-i usor…
Cand visele se intalnesc
Lumi noi se nasc ori se ivesc
Oamenii vin
Cu zambetele lor inghetate-n amintiri
De unde le topesti cu drag, sa vezi cum curg
In prezentul din trairi
Apoi te surprinde totul c-un amurg
Oamenii pleaca
Dupa ce le-ai scos sufletul din teaca
Poate asa e bine?!
Raspunsul asta nu-i la mine

O fi ceva? N-o fi nimic?

E ceva in mine ce ma consuma asemeni focului pe lumanare

Ma hranesc cu asta si il/o hranesc

E un gand, un sentiment, un anotimp.

E o lume mica, e un vis mare.

E ca.. asteptarea unei zi de sarbatoare

Ca o frunza-n vant: uneori e sus alteori e jos; uneori pe fata, alteori pe dos

Ma rog mereu sa se termine…

Si ea mereu se intateste

E o stare de “nestare”

O fi ceva fizic, pshihic, metafizic?

O fi ceva? N-o fi nimic?

Puterea zorilor

Sa te destepti odata cu zorii, si sa pasesti usor, prin roua florilor

Sa cazi in genunchi, sa te intinzi visator, pe calea norilor

Si sa te lasi calcat in picioare de buburuze, peste ganduri ursuze

Sa simti c-ai murit…mi-e-asa dor sa mor

Sufletu-ti e-n toate-ntiparit…si toate vibreaza usor

Vantul prin iarba si tine, adie

Soarele e-altceva prin funzele din vie

Simti cum poti alerga cu norii

Si-ntelege fiecare form-a-lor

Acum poti auzi cantul culorii

E-n puterea zorilor.

La vedere

Marii filozofi Te numesc slabiciune

Cei coplesiti de viata, spun ca esti un chin

Ca ce-nsemni Tu e tot mai greu de inteles

Ca viata daruita e-un continuu sacrificiu fara sens

Kant spune ca nu exista nimic vesnic

Lumile se nasc si mor intr-un univers sferic

Nietzche  sustine ca te recunosc doar cei

Ce nu patrund cu ratiunea adevarul filozofiei

Te cauta mereu, in toate locurile gresite

Te gasesc apoi, cand viata lor e pe sfarsite

Si privesc in ultimul loc in care s-au gandit sa se uite:

In inimile lor ostenite…

Caci Tu sa-i ajuti mereu

Locuiai, unde sa priveasca era cel mai greu

Te-au cautat in cer si pe pamant

Te-au cautat in soare, nu Te-au gasit in vant

Caci tu stateai pitit si-i priveai in tacere

In locul unde se-ascunde-un lucru cel mai bine:

La vedere.

Candva…

Si a fost toamna cand ti-am spus

Si-acuma ploua iara

Sentimentul n-a apus

Inca mai simt ca-ntaia oara

Dar tu, la fel, nu sti ce vrei

Nici asta n-a-ncetat sa doara

Dar eu veneam din vara…

C-un pumn de ganduri acide in minte

Si-n inima c-o mana de vise strivite

Erai mereu in fata mea, si eu priveam doar inainte …

Imi amintesc ca era soare

Si-acuma ploua…iara

Si cand ti-am spus, a fost un joc

Si-n curand am sa-ti sarut buzele calde-n joaca

N-ai sa te sperii-ai sa zambesti

N-ai sa ma iei in serios, tu poate niciodata.

Si era toamna cand ti-am spus…

Ce trist poate sa sune!

In joaca frunzele-mi strigau de sus:

” Du-te si spune-i! ” si-ntre ele: “Voi merge si-i voi spune”

Vantul, haiduc imi sufla-n ureche:
“Nu-ti fie teama! Dragostea-i poveste veche!”

Cu paru-n vant, cu frunze-n gand

N-am stat sa prind curaj, n-am stat nici sa gandesc

Ti-am pus in fata o oglinda, a carei reflexie si-acum o indragesc

Si-altcumva, si-n joaca-am zis: “In inima lui vreau sa locuiesc”

Si-am fugit.Si Doamne,credeam ca va fi vara!

Frunzele plangeau pe jos, vantu-era taios, si totul-schimbat afara .