Se spune ca Fericirea nu inseamna sa ai tot ceea ce iti doresti, ci sa iti doresti ceea ce ai…
Fericirea e o calatorie…
Imparatia Tatalui e in noi, trebuie doar sa ascultam chemarea inimii…
Toate par atat de aproape, atat de „easy to get” …
Atunci Cand, Unde, Cum ne-am instrainat noi atat?
Sa incerc sa aflu raspunsuri? Stiu cui apartine lumea asta…raspunsurile celor care aspira sa fie populari in ea, nu ma multumesc. Au inlocuit Pacea sufleteasca, aspiratia catre Iubirea desavarsita cu surogate : Popularitate, „Sete de stralucire” si „Foame de bani”. Azi totul trebuie sa fie glamorous ca sa fie in trend, si a fi in trend e un „must”.Cu alte cuvinte, daca nu esti asemanator in principii, daca dumnezeul tau nu se ascunde intr-o sticla, asteptand sa ii desfaci capacul ca sa il eliberezi si sa te „elibereze”, esti un inadaptat.Daca dumnezeul tau nu te ameteste, daca nu iti intregeste sangele cu licoarea ce ii lipsea, daca nu iti umple plamanii cu ceata fara de care nu putea pompa fericit, pregateste-te sa fii dat la o parte. Pregateste-te sa fii criticat, privit cu dispret, evitat, ironizat, dar pregateste-te sa ierti si sa fii salvat, da, salvat. Priveste-i cu dragoste…lor le datorezi totul…te-au invatat sa ai rabdare si sa fii smerit, sa intelegi slabiciunea firii omenesti, sa iubesti. Te-au apropiat de Dumnezeu si nici nu stii. Ei te-au facut Fericit. Asa ca nu-ti fie teama sa iesi din randurile lor.
Ma inDrept cu pasi hotarati, alta data schiopatand, dar ma inDrept.
Alexandraamelia's Weblog 
ale ,
ma bucur ca in cele din urma visul a devenit realitate …
ma rog ca acest blog sa fie o binecuvantare atat pentru tine cat si pentru totzi cei care ii vor trece pragul … shtiu ca va fi un imbold in a-tzi ashterne gandurile
prin urmare itzi urez sa ai o calatorie placuta in lumea gandurilor ashternute … pe blog :-*
…cat despre ce scriai mai sus cred ca nu trebuie sa uitam niciodata ca Dumnezeu ingaduie sa fim dezamagitzi tocmai ca sa nu uitam ca El e Singurul Demn de Toata increderea noastra … numai ca vezi si aici e o problema … increderea pe care i-o acordam noi Domnului e mereu asemenea celei pe care ne-o arata ceilaltzi … si noi il dezamagim pe Domul nostru … nu pot spune decat multzumesc Doamne pentru Harul Tau care se reinnoieshte in fiecare dimineatza fatza de mine 🙂
Iti multumesc pt urari, stiu ca vei calatori alaturi de mine si asta imi da si imi va da putere sa continui. Nu cred ca sunt de acord ca increderea pe care i-o arat eu Domnului e asemenea celei pe care ne-o arata ceilalti…cred ca e exact pe dos..ca increderea pe care o am in Dumnezeu e invers proportionala cu cea pe care o primesc, pt ca tind sa ma apropiu mai mult de El atunci cand ceilalti sunt departe de mine. Daca te referi la felul in care cred, nu la cat cred..atunci o sa te rog sa dezvolti:)
da ce zici de fericire in probleme?
si despre asta era vorba…despre cum poti gasi o povata in fiecare lucru , fie el cat de rau, care ti se intampla 🙂
Atunci cand am spus ca increderea pe care i-o acordam Lui Dumnezeu se aseamana cu cea pe care ne-o acorda noua oamenii, ma refeream la faptul ca de multe ori alegem sa ne incredem in orice altceva in loc sa ii dam Domnului toata increderea si aprecierea noastra, in orice domeniu, stiind ca El e persoana cea mai „avizata” pentru asta. Si oricum pana la urma tot la El ne intoarcem atunci cand ne convingem ca iar ne-am luat viata in propriile maini si iar am esuat.
Destul de urat din partea noastra, dar cam asta e realitate … cum obisnuim sa spunem : „istoria ne invata ca nu invatam din istorie”.