Toamna incertitudinilor mele

Afara bate vantul si parca m-ar chema

E totul prea pustiu, asa e toamna…

Ceva dinauntrul meu iubeste noaptea asta

Aduce cumva cu noroiul gandurilor mele,

Cu amintirile astea ce baltesc in ele

Dar stiu ca astept altceva

Ce vad prea bine: e al meu si-a mea

Si-acum inmugureste

Vechea radacina se topeste

Si-un vlastar nou se-noieste

Asteptarea asta…dulce durere

pentru ce va veni

Sper numai ca va supravietui

Furtunilor ce-l vor uscat

Pasarilor ce-l vor mancat.

Mi-e-atat de somn…Cum as putea sa dorm?

Mi-e-atat de sete…Ce-as putea sa beau?

E tristetea asta…Ce fericita sunt!

Nu ma-ntreba ce am! Nu am nimic…

nimic mai mult decat totul… 73d6b052689c155e.jpg

Published in: on Noiembrie 21, 2007 at 8:29 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandraamelia.wordpress.com/2007/11/21/toamna-incertitudinilor-mele/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: