Sa presupunem pt o secunda ca nu cei pe care ii numiti naivi, sunt orbi si nu vad..

2 copii intr-o gara, dupa o zi de cersit:

„-Ai facut  ceva?

-Nu..tu?

-Nimic..

-Vai dar ce o sa mancam azi?!”

eu si Gabriel:

” -Mergi la scoala?

-Si cine sa stea cu astia mici? Ghiozdanul ala i l-am dat lu’ varu-mi-o, ca al lui s-a rupt, si daca el merge…

-De ce nu au grija parintii tai de fratii tai?

-Care parinti? Mama s-a recasatorit si a plecat, tata e la inchisoare, si daca nu-i aveam pe bunici, eram la casa de copii. I-ai vazut vreodata pe aia?

-Tatal tau de ce e la-nchisoare? Tu de unde ai cicatricea de langa ureche?

-De la tata. M-a lovit cu securea ca nu i-am dus bani sa beie. Era frig si n-am vrut sa ies la cersit. A chemat buna politia si l-au dus.. ” 

Inchisi in bilele noastre de otel, credem ca toti se prefac, ca rad de noi dupa ce ne indepartam, si ca au acasa mai  mult decat ce arata ca au pe strada.

Sigur ca-i avem in cealalta parte pe cei care chiar rad, care chiar beau si chiar fumeaza banii pe care i-am dat cu greu. Dar merita pedepsiti toti pt cei din urma? Tratati cu indiferenta unii vor fura, altii vor muri mai devreme decat ar trebui..la propriu sau la figurat. Cred ca pt tot raul din lume sunt de vina si eu, de asta cred ca necazul lor e si al nostru, ca depinde de noi, ca suntem raspunzatori…dar indiferenti, reci, si goi; si mai frumos ambalati. Si de ce raspunzatori?! Pt ca ar putea fi mana ta cea care se intinde dupa ajutor, si pt ca ti-ar placea sa primesti ajutorul de care depinzi, si poate uneori acel ajutor iti e vital. poate…si numai uneori..dar nu-i destul? sa sti ca ai trecut indiferent exact pe langa persoana care avea intr-adevar nevoie de tine, sa poata trece de ziua de azi.

Se spune ca dintre lucrurile care sunt cel mai greu de pronuntat de catre oameni, iarta-ma, ajuta-ma si multumesc, cel mai dificil pare a fi sa-l folosesti pe „ajuta-ma”. Imagineaza-ti ca oamenii aia fac acest „cel-mai-greu-lucru” zi de zi, lipsiti de demnitate(greu de imaginat,nu?!), cerand uneori ajutor exact persoanei care i-a dat la o parte cu dispret ultima data cand au facut-o, sau si-au batut joc de ei… de ei care nu au decat o mana intinsa- din naivitatea lor, tocmai in punga cu venin al sarpelui care ii sufoca zi de zi- si visul unei bucati de paine.

Published in: on Februarie 25, 2008 at 10:51 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandraamelia.wordpress.com/2008/02/25/sa-presupunem-pt-o-secunda-ca-nu-cei-pe-care-ii-numiti-naivi-sunt-orbi-si-nu-vad/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: