ruga

ma-nfrupt si sorb.. sunt surd si orb..

m-apas mai tare pe pamant, m-am ratacit de tot ce-i sfant

cresc incet cand cresc adanc si repede cand cresc urcand

mi-e dor de tine Doamne, recunosc:

le stiu pe toate dar nu le cunosc

asa ca ia Tu pumnul asta de pamant

sufla iara si fa-l sfant

Published in: on Septembrie 18, 2008 at 5:08 am  Comments (2)  

The URI to TrackBack this entry is: https://alexandraamelia.wordpress.com/2008/09/18/138/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. Foarte interesanta poezia.
    Dincolo de vers se aud pashi grabitzi in chilii indepartate, bate toaca, vecernie in suflet.
    Menajera? nu prea cred dar daca e asha nu vad de ce sa-ti ucizi visele,exista doar perioade in viatza cand nu sintem pe fagash, in rest ne merge bine🙂
    poezia dispare din peisaj tocmai ptr ca oamenii care pot scrie frumos( categorie in care te incadrezi) inceteaza sa o faca. Viseaza si scrie, in rest nu conteaza ce faci.

  2. superb…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: